Ce înseamn? c? exteriorul reflect? interiorul? Înseamn? c? lumea în care tr?im este un fel de oglind? gigantic?, oglind? care reflect? mereu aspecte sau p?r?i din noi în?ine. Înseamn? c? to?i oamenii pe care îi atragem în vie?ile noastre sau de care suntem atra?i oglindesc aspecte necunoscute, negate sau neasumate de noi în?ine.
Func?ionarea acestei legi exclude întâmplarea! În câteva tradi?ii spirituale care au intuit-o se repet? aproape obsesiv c? nimic nu este întâmpl?tor. Accidentele, coinciden?ele, evenimentele nea?teptate apar astfel numai datorit? ignoran?ei noastre. Mai exact, datorit? incapacit??ii notorii a min?ilor noastre de a subîntinde ansamblul tuturor factorilor, fizici ?i non-fizici, care concur? la na?terea unui eveniment, la producerea unui fenomen sau a unei întâlniri. Lumea pare a fi dominat? de hazard când, în realitate, este expresia unei armonii incredibile, o potrivire la microsecund? sau nanometru a tot ceea ce se mi?c?, fie acestea particule sau unde de energie.
Experien?ele spirituale la vârf tr?ite de oameni din cele mai diverse timpuri ?i culturi sprijin? aceast? idee. În ?This Is lt?, Alan Watts a rezumat minunat aceast? afirma?ie:
?Cel care se afl? în aceast? stare a con?tiin?ei este cople?it de certitudinea c? Universul, a?a cum este perceput în acel moment, este a?a cum trebuie s? fie? Mintea este atât de uimit? de evidenta ?i des?vâr?ita potrivire a lucrurilor, a?a cum sunt ele, încât nu mai poate g?si cuvinte pentru a exprima perfec?iunea ?i frumuse?ea acestei experien?e. Totul este atât de clar încât lumea pare a fi devenit transparent? sau luminoas? ?i atât de simplu încât lumea nu poate fi altfel decât p?truns? ?i ordonat? de o inteligen?? suprem?.?
Universul ne dirijeaz? întotdeauna spre acele medii ?i persoane sau creeaz? exact acele circumstan?e în care putem experimenta ceea ce înc? nu accept?m în noi în?ine, dar a sosit timpul s? o facem. Dore?te s? ne împing? spre totalitate, adic? spre acel nivel de integrare l?untric? pe care psihologia analitic? mai întâi ?i terapia experien?ial? a unific?rii, mai apoi, l-au numit Sinele.
Ce înseamn? asta mai concret?
Ce sunt acelea sarcini de dezvoltare? Cum adic? aspecte neasumate sau respinse din noi în?ine? S?-?i dau câteva exemple!
Dac? e?ti un tip care încearc? tot timpul s? fie calm, refuzându-?i astfel furia, vei atrage oameni furio?i în via?a ta. Ace?ti oameni vor oglindi ceva ce tu con?ii în incon?tient, dar te c?zne?ti s? reprimi. Ei sunt exact ca ni?te oglinzi, dar nu ale Eu-lui t?u con?tient, ci ale psihicului t?u incon?tient. Cu cât ap?r?rile tale sunt mai puternice, cu atât vor fi create situa?ii de via?? în care tu s? fii mai apropiat de asemenea oameni. Astfel, f?r? voia ta, te po?i trezi cu un ?ef sau coleg de birou irascibil ?i chiar violent, dup? cum te po?i îndr?gosti de o persoan? foarte liber? în manifestarea furiei. Dac? e?ti c?s?torit ?i ai o familie, s-ar putea s? consta?i la so?ie sau la unul din copiii t?i ie?iri necontrolate, inexplicabile.
Dac? e?ti cineva care nu accept? eroarea sau imperfec?iunea, vei atrage spre tine persoane sau întâmpl?ri care te vor scoate din min?i, deoarece numitorul lor comun va fi gre?eala, uneori chiar gre?eala flagrant?. Este felul în care Universul te oblig? s? tr?ie?ti experien?a acestui aspect neasumat din tine însu?i, anume propria ta tendin?? de a confunda ceva, de a te încurca, a fi inexact sau a o da în bar?.
Tendin?a pe care o blochezi incon?tient se activeaz? puternic în afara ta, f?cându-te con?tient de ea, doar c? la cei din jur.
Dac? ai o pulsiune sexual? peste medie, pe care o cenzurezi, ?tii ce se va întâmpla? Ai ghicit! În via?a ta vor ap?rea oameni care par s? se gândeasc? doar la sex ?i când vei deschide televizorul, o vei face exact în mijlocul unei scene ?fierbin?i?. Latura pe care ?i-o respingi te asalteaz? din exterior, sub cele mai diferite forme. Nu e exclus s? ai parte ?i de ceva exhibi?ioni?ti, mesajul lor fiind: ?Iat? ceva la care tu refuzi s? prive?ti!?
Dac? încerci din r?sputeri s? fii o persoan? educat? ?i politicoas?, care nu înjur? niciodat?, te vei pomeni lucrând într-un mediu populat de persoane îndelung exersate în aceast? nobil? art?. F?r? s? vrei vei auzi expresii ?i aranjamente lingvistice care nu ?i-ar fi trecut niciodat? prin neprih?nitul c?p?or. Dac? prietenul t?u nu se va dovedi un bun cunosc?tor al limbajului suburban, prietenii lui vor compensa din plin aceasta.
Dac? nu e?ti con?tient de propria tendin?? de a-i judeca pe al?ii, vei constata stupefiat c? asta pare a fi singura ocupa?ie a celor din jurul t?u. ?i vei admonesta, probabil, numai pentru a te descoperi citind articole sau urm?rind emisiuni TV a c?ror preocupare central? este s? analizeze ?i s? judece via?a contemporanilor t?i.
A? putea s? mai dau zeci de exemple, dar contez pe inteligenta ta, nu degeaba te-am atras c?tre lectura acestei c?r?i. Pentru c? venii vorba, ?i ca s? închei cu un exemplu personal, din clipa în care cei din jur mi-au semnalat monumentele de prostie din?untrul meu, m-am nimerit în postura fericit? de a încerca s? fac ceva. Înc? mai încerc, a?a c? iart?-mi nepriceperea, ne?tiin?a sau incompetenta pe care le sesizezi. Nu sunt ?i eu decât o biat? oglind?.
Nesuferit? legea asta, nu-i a?a? Nu se pune problema s? scapi de ea, întrucât aceast? performan?? este imposibil?. Se pune problema s? ?ii cont de ea ?i s? o folose?ti în avantajul t?u tot a?a cum, cunoscând banalele legi ale mecanicii sau termodinamicii, le folose?ti în favoarea ta. Aceast? utilizare con?tient?, în cazul exemplelor de mai sus, se traduce în con?tientizarea ?i asumarea furiei, imperfec?iunilor, pulsiunii sexuale sau tendin?ei de a vorbi urât. Adic? asumarea tr?s?turilor ?i pulsiunilor pe care le con?ii, dar nu le recuno?ti decât la cei din jurul t?u.
Am întâlnit persoane pentru care nu e clar în?elesul verbului ?a asuma?. A asuma înseamn? a admite, a recunoa?te sau a accepta c? o calitate sau o tendin?? î?i apar?in. Aceast? acceptare nu este doar intelectual?! Ea are ?i o component? emo?ional?. Acceptarea emo?ional? const? în a sim?i caracteristicile sau pulsiunea respectiv?. Prin urmare, nu e suficient s? gânde?ti c? o ai, e necesar s? o sim?i. Când recunoa?terea intelectual? ?i acceptarea emo?ional? sunt prezente simultan, putem vorbi de asumare, iar asumarea î?i pune la dispozi?ie o libertate cu totul inedit?: ceea ce ai asumat po?i începe s? integrezi, dac? ?i se pare necesar.
Ce în?eleg prin integrare?
În?eleg utilizarea adecvat? a tr?s?turii sau tendin?ei respective. Utilizarea adecvat? este prin excelen?? o utilizare con?tient?. Ea presupune o armonizare a ac?iunii cu contextul ?i producerea unor beneficii, atât pentru tine, cât ?i pentru cei din jur.
Din clipa în care începi s?-?i asumi aspectele necon?tientizate, se întâmpl? ceva miraculos: universul nu mai trimite acel aspect c?tre tine. De ce? Deoarece ceea ce accep?i în?untrul t?u nu mai e nevoie s? fie creat în afara ta. Scopul a fost atins. Procesul de con?tientizare ?i de transformare a început.
În conformitate cu legea oglindirii, transform?rile din interiorul t?u sunt reflectate de schimb?rile din afara ta. Nu întotdeauna imediat, deoarece principiul iner?iei func?ioneaz? ?i el. Pe termen lung îns?, exteriorul reflect? cu necesitate transformarea l?untric?.
Cei care aplic? aceste legi în mod con?tient nu înceteaz? s? se mire de consecin?e. Din clipa în care o anumit? tr?s?tur? este acceptat? ?i intr? într-un proces de integrare, persoanele care reflectau aceast? caracteristic? fie dispar pe nea?teptate din via?a noastr?, fie nu o mai manifest? în rela?ie cu noi. Este ceva uimitor, merit? s? încerci!
Exemple concrete
Dac? ai un ?ef foarte autoritar, dup? ce începi s?-?i accep?i propria tendin?a de a domina, se poate întâmpla ca el s? fie brusc schimbat, s? r?mân? dar s? nu mai fie dominator cu tine sau tu s?-?i g?se?ti un alt job, mai bine pl?tit.
Dac? ai un so? obsedat de ordine ?i cur??enie, din clipa în care tu devii mai atent? la aceste aspecte, el devine mai tolerant cu neglijen?a ta. Nu te mai bate la cap, nu te mai cic?le?te ?i uneori nici nu mai observ? c? ai l?sat u?ile deschise la ?ifonier sau papucii sunt din nou în col?uri diferite ale camerei.
Orice schimbare pe care o faci în?untrul t?u schimb? ceva în afara ta, creând astfel condi?ii pentru a debloca sau îmbog??i o rela?ie. Este imposibil ca tu s? te transformi, iar rela?ia cu cel?lalt s? r?mân? identic?. Dac? el sau ea nu sunt capabili s? perceap? aceast? schimbare, via?a îi va îndep?rta pur ?i simplu din mediile tale de contact. Sau, invers, tu vei ie?i gradat din via?a lor, f?r? nici un fel de culpabilit??i sau resentimente.
A-?i asuma tr?s?turile pe care cel?lalt le întrupeaz? atât de bine este ca ?i cum te-ai debran?a de la el. Te vei bran?a, desigur, la altcineva, deoarece umbra este inepuizabil?. Îns? pentru aspectul pe care l-ai integrat nu mai ai nevoie de o oglind?. Persoana care-?i servea ca oglind? va pleca din via?a ta sau va înceta s? se comporte în acel mod cu tine dup? cum, la fel de bine, tu po?i alege, f?r? regrete, s? nu o mai incluzi în via?a ta.
Anumite genuri de persoane sau de situa?ii apar periodic în via?a noastr? deoarece sunt chemate de noi, mai exact de acele aspecte din noi, care, fiind permanent respinse, se consteleaz? în umbr?. De acolo ac?ioneaz? aidoma unor magne?i, ghidându-ne incon?tient spre anumi?i oameni ?i evenimente specifice.
Se pare c? scopul ultim al spiritului nostru este s? devin? întreg, motiv pentru care atrage în vie?ile noastre tot ce e necesar pentru a trezi sau activa acele p?r?i adormite sau sechestrate prin adâncimile incon?tientului. Dac? chiar a?a stau lucrurile, legea oglindirii serve?te de minune acestui scop. Ca orice lege, ea func?ioneaz? continuu, deci inclusiv în somn, când se întâmpl? s? vis?m ac?iuni pe care, în stare de veghe, nu le-am face nici în ruptul capului.
Legea oglindirii este, tehnic vorbind, o lege a rezonan?ei, deoarece creeaz? situa?ii ?i pune în leg?tur? persoane între care exist? afinit??i. Altfel spus, persoanele care vibreaz? pe aceea?i lungime de und?, indiferent dac? sunt con?tiente sau nu, se atrag una pe cealalt?. Uneori atrac?ia incon?tient? este repolarizat? în con?tient ca respingere, dar asta nu trebuie s? ne induc? în eroare. Respingerea nu exist? f?r? atrac?ie! Po?i fi atras de o persoan? foarte creativ? deoarece ea dinamizeaz? în tine propria ta creativitate, dar la fel de bine po?i fi atras incon?tient de o persoan? care-?i manifesta tendin?ele depresive, respingând-o la nivel con?tient, adic? încercând zadarnic s? te descotorose?ti de ea. Dac? vei reu?i s? o îndep?rtezi cu for?a, în scurt timp în via?a ta va ap?rea o alt? persoan?, cu aceea?i caracteristic?. ?Parc? e un f?cut?, vei spune ?i s? ?tii c? nu gre?e?ti. Incon?tientul t?u, în colaborare cu incon?tientul celeilalte persoane, ?aranjeaz?? aceast? întâlnire. Nu ?tiu cât de clar e pentru tine, dar eu m-am convins c? tr?im într-o lume magic?. Tot ce se întâmpl? e ?esut în laboratoarele incon?tientului ?i are un sens pe care îl numesc spiritual: s? ne cunoa?tem, s? ne asum?m pe deplin ?i s? ne manifest?m creator poten?ialul. Nu cred c? exist? vreun suflet care s? nu tânjeasc? dup? aceast? împlinite, singura diferen?? fiind c?, în cazul unora, acest dor este înc? pl?pând sau imperceptibil.
Exteriorul reflect? interiorul
Exteriorul reflect? ?i ceea ce î?i faci ?ie însu?i, reflect? atitudinile ?i pattern-urile de interac?iune dintre diferite par?i ale fiin?ei tale. Astfel, vulnerabilitatea pe care nu ?i-o accep?i nu o vei accepta nici în exterior. Blânde?ea pe care ?i-o reprimi o vei respinge ?i în afara ta. Nevoile pe care le condamni la tine Ie vei condamna ?i la al?ii.
La cel?lalt pol, dragostea plin? de grij? pe care o oferi p?r?ilor mai copil?re?ti ?i fragile din tine însu?i, o vei manifesta ?i în afara ta. Respectul pe care ?i-l por?i se va reg?si în respectul pentru cei din jur. Capacitatea de a te ierta va fi reflectat? de puterea de a-i ierta pe cei care gre?esc.
Ceea ce faci în exterior este precedat de ceea ce faci în interior
Ac?iunile externe sunt un fel de fotografie a ac?iunilor interne. Nu po?i fotografia ceea ce nu exist?. Este exclus s? fii blând în exterior, dac? e?ti crud în interior. Blânde?ea ta va fi doar o masc?, o poveste de adormit copiii. Nu îi po?i respecta pe cei din jur dac? pe tine te dispre?uie?ti. Respectul t?u va fi o simulare. Nu vei iubi pe nimeni dac? nu ?ti s? te iube?ti pe tine însu?i. Iubirea ta va fi ipocrit?. Un om care î?i iube?te Sinele este imposibil s? nu iubeasc? ?i Sinele semenilor s?i. Poate c? ac?iunile lui nu sunt spectaculoase sau sunt greu de în?eles, dar natura lor nu poate fi decât binef?c?toare.
Separarea de aspectele din tine însuti se reproduce în separarea de acelea?i aspecte din ceilal?i. Felul cum te raportezi la ceilal?i oglinde?te felul cum te raportezi la aspectele corespondente din tine însu?i. Aceste raporturi pot fi într-adev?r, percepute ?i interpretate gre?it, prin filtrul a?tept?rilor ?i nevoilor personale. Un observator lucid va ?ti îns? s? le disting? natura autentic?.
Pentru cei con?tient orienta?i spre evolu?ie, legea oglindirii este un prieten nepre?uit. De fiecare dat? când în via?a ta apare o persoan? sau o situa?ie nou?, f?r? s? fie vorba de ceva pasager sau nesemnificativ, ai ocazia s? meditezi pentru a afla ce anume în tine este oglindit. Pur ?i simplu nu ai timp s? te plictise?ti, în cazul în care ai înv??at s?-?i ?ii con?tiin?a treaz?.
De câte ori te observi implicat emo?ional într-o rela?ie cu o persoan?, pe o durat? de timp deja semnificativ?, întreab?-te: Ce încearc? acest om s? m? înve?e? Ce aspect din mine însumi întruchipeaz?? Dac? vei ?ti s? r?spunzi la aceste întreb?ri, rela?ia ta cu acel om se va armoniza sau traiectoriile voastre vor înceta spontan a se mai intersecta. Asta nu înseamn? c?-l vei uita sau c? vei tânji dup? el. Dac? ai în?eles mesajul pe care-l purta special pentru tine, sentimentul t?u va fi de recuno?tin??.
Dac? n-ai în?eles aproape nimic, acel om sau cineva similar va reveni pân? când vei în?elege. Asta s-ar putea s? dureze, dar r?bdarea Divinit??ii este nem?rginit?.
Sursa: www.artpsy.ro
