Joaca dă abilități sociale și sporește capacitatea creierului și la animale și la copiii, iar pe copii i-ar putea ajuta să treacă prin pandemie.

De REBECCA RENNER

Când a început pandemia, Katie Raspa s-a simțit blocată. Așa că în iulie, fosta educatoare de grupă mică și soțul ei și-au pus fetele într-o rulotă AirStream și au pornit într-o excursie prin țară. Misiunea cuplului din  Maryland a fost să le dea lui Imogene, de 8 ani, și lui Caroline, de 6, ocazia să se joace. 

„Oamenii cam uită că atunci când ești copil trebuie să te joci,” spune Raspa. „Joaca îi învață pe copii lucruri esențiale precum creativitatea, flexibilitatea și cooperarea.”

Oricine încearcă să spună că joaca e o îndeletnicire frivolă greșește. Este un comportament important, care a evoluat la oameni și la alte specii pentru a ajuta la formarea de abilități noi și la pregătirea pentru viața de adult. Joaca ajută la întărirea relațiilor de rudenie și îi ajută pe copii să devină mai buni comunicatori și prieteni mai atenți. Joaca poate stimula și sănătatea creierului, mai ales când ne face să râdem, pentru că râsul eliberează în organism endorfine, care ne fac să ne simțim bine.

Dar e greu pentru copii să se joace când trebuie să stea la doi metri distanță și poate că nici nu mai au luxul recreației mari de la școală. Experții spun, totuși, că joaca e crucială acum, când copiii trebuie să îndure efectele pandemiei de COVID-19. „Joaca îi ajută pe copii să înțeleagă lumea,” spune Roberta Golinkoff, profesoară de educație la Universitatea din Delaware. „Le dă o șansă să treacă prin scenarii și prin emoții dificile.”

Iar joaca nu e bună doar pentru copii — le ușurează și viața părinților.

Când se joacă animalele

Pentru a înțelege cât de important de jocul pentru un pui de om care se pregătește de viață, cercetătorii studiază adesea lumea animală.

Experții credeau inițial că joaca la animale are un singur scop. Unii speculau că le antrena pentru a-și prinde prada, ca atunci când puii de ghepard se fac că se luptă. Alții au opinat fie că joaca stimulează cunoașterea, fie că încurajează flexibilitatea, fie că promovează funcțiile motorii. (De exemplu, un pui de girafă care zburdă se antrenează și să fugă de prădători.) Potrivit lui Isabel Behncke Izquierdo, primatologă și etnologă care studiază comportamentul animal, joaca are multe roluri, inclusiv cele menționate aici, dar și multe altele.

„E util să ne gândim la joacă ca la un joker,” spune Behncke Izquierdo says. „Ajută animalul să se adapteze, dar poate lua multe forme.” Cum se joacă animalele  și la ce le folosește — depinde de specie, de mediu și de multe alte variabile. De exemplu, s-a observat că unele păsări folosesc acoperișul în chip de tobogan, ceea ce le-ar putea ajuta să își întărească reflexele. Adulții de bonobo aleargă și râd cu cei mai tineri, întărind legăturile și formându-le deprinderi sociale. Iar pisicile și cîinii domestici imită în joacă felul în care vânau strămoșii lor. 

Joaca are același rol și la oameni — doar că ne jucăm altfel. „Poate că dansezi cu prietenii, iar asta are funcția de a crea legături”, spune Behncke Izquierdo. „Poate că desenezi, joci un joc de cuvinte sau faci glume, și asta va avea o funcție creativă.” Faptul că e distractiv îi face pe oameni și alte animale să continue să-și dezvolte abilitățile respective.

Poate că jocul începe în copilărie ca un instrument de dezvoltare care pregătește animalele pentru vârsta adultă, însă adesea continuă și mult după. Câinii adulți continuă să se fugărească și să se muște în joacă; caii joacă leapșa. În felul acesta, jocul continuă să construiască și să mențină vii legăturile sociale de-a lungul multor generații de animale, afirmă Behncke Izquierdo.

De ce au copiii nevoie să se joace

Cum întâlnirile de joacă sunt limitate și ieșitul în pauză a fost eliminat din cauza pandemiei, e esențial ca părinții să găsească moduri în care copiii  lor să se poată juca, fie de unii singuri, cu părinții sau frații, ori cu prieteni apropiați. În felul acesta, ei pot continua să își dezvolte capacitățile motorii fine cu puzzle-uri sau diverse activități de îndemânare, capacitățile cognitive prin jocuri care să îi provoace, sau gândirea critică prin activități precum vânătoarea de comori.

Jocul creativ ajută și el sănătatea mentală, mai ales atunci când copiii încearcă să facă față anxietății și temerilor legate de pandemie. Golinkoff spune că negocierea, comunicarea și limbajul deprinse prin joc sunt importante pentru dezvoltarea emoțională a copilului. „Aceste jocuri adesea implică interpretarea unor scenarii din viața adultă sau din lume într-un spațiu unde se simt în siguranță și le e mai ușor să le facă față,” spune ea.

Iar joaca e și un mod de a liniști părinții îngrijorați că odraslele lor rămân în urmă din cauza învățatului online. Pentru familia Raspa, joaca a fost o poartă către un nou univers al cunoașterii: lăsând curiozitatea să fie ghidul fetelor în procesul de învățare, au constatat că ele erau mai implicate și se distrau mai mult învățând.

„În general, petrecem cam o oră pe zi cu cititul sau matematica mai complicată,” spune Raspa. „În restul zilei doar se joacă.” Dar jocul e adesea o ocazie să învețe ceva. De exemplu, la ultimul popas, au campat lângă o baltă cu apă dulce, ceea ce le-a învățat pe fete o mulțime de lucruri despre noul habitat, pe care l-au putut explora. „Putem folosi aceste mici descoperiri pentru studiu și documentări mai aprofundate,” spune ea.

Golinkoff recomandă la rândul ei genul acesta de joacă ghidată, în care părinții să fie ajutoare, mai curând decât profesori. „Copiii sunt curioși în legătură cu orice,” spune ea. „Dacă te iei după copii, o să afli ce anume vor să învețe.” De exemplu, un safari prin curte, în căutare de gângănii sau plante de desenat sau de fotografiat, îl va încuraja pe copil să pună întrebări, îl va inspira să afle mai mult și va aduce familia laolaltă.

Sursa: www.natgeo.ro

Similar Posts